Încã o deşertãciune în scurtimea vieţii: atâta amar de timp se chinuieşte omul sã înveţe sã vorbeascã, rosteşte în final câteva cuvinte, dupã care, vocea îi amuţeşte pentru totdeauna!
Psalmii 71:18Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrâneţea căruntă, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum şi puterea Ta neamului de oameni care va veni!